Iti multumesc, inima!
Cand meditez asupra inimii, sunt lumina. Sunt galben si verde, sunt iubire, inceput si sfarsit, vibratie si adevar.
Inima noastra este primul organ care se formeaza atunci cand venim pe acest pamant; ea este templul luminii, este starea de a fi dincolo de timp si spatiu, puntea dintre finit şi infinit, prezent si eternitate, este deschiderea catre totalitate.
Atunci cand ne intoarcem in inima, revenim acasa. Pe cat de complicata ne-ar parea la inceput aceasta întoarcere si conectare cu sursa creatiei noastre, pe atat de simplu devine totul in momentul in care decidem sa facem primul pas catre inima.
Inima este acolo, cu sau fara constientizarea ei; lumina si vibratia ei infinita ne insotesc in fiecare moment al existentei noastre.
Inima este portalul catre trairea directa a ceea ce numim spirit, constiinta, sursa, univers, dumnezeu…sau oricum doriti sa numiti aceasta forta suprema, primordiala.
Cel mai simplu exercitiu pe care aleg sa-l fac ori de cate ori doresc sa ma conectez cu inima mea, este acela in care imi pun ambele maini pe piept, in dreptul inimii si ii multumesc. Ii multumesc ca exist, ii multumesc ca bate in fiecare clipa, ii multumesc pentru toata iubirea neconditionata pe care o poarta ♡
In momentele agitate in care se intampla sa raman prinsa in capcanele agitatei minti, acest exercitiu ma ajuta sa ma conectez cu realitatea inimii mele. Ea este mereu acolo si imi aminteste ca sunt ceea ce sunt, pentru ca in sptiul inimilor noastre nu exista bun sau rau, frumos ori urat, intelept sau prost… Eu sunt ceea ce sunt.
Namaste ♡
2 Comments
by Maria
ai scris foarte frumos, ai scris din…inima 🙂
by Camille
multumesc, Maria! de la inima, la inima :*