Harta nu este totuna cu teritoriul, este una din prezumtiile care stau la baza Programarii Neurolingvistice. Ideea ca harta nu este teritoriul, a fost introdusa de catre Alfred Korzybski in 1931 intr-o lucrare despre semantica matematica. El sustinea ca harta vine intotdeauna cu o serie de limitari inerente.
Harta, de obicei reprezentata pe o suprafata plana, este o imagine simbolica a universului inconjurator, prezentand informatii despre acesta intr-un mod simplu si vizual.
Pentru a ne orienta in planul terestru, folosim o harta a spatiului, in timp ce pentru a percepe realitatea si interactiunile din viata de zi cu zi, folosim o harta a creierului scrisa in limbaj neuronal.
Modul in care cunoastem si percepem realitatea din jurul nostru este redus la nivelul unei harti simplificate in care traim realitatea cat se poate de subiectiv si influentati de cunostintele, emotiile si credintele noastre.
De aceea, harta nu este totuna cu teritoriul/ Perceptia nu este realitatea insasi.
-
O harta a Pamantului nu are nici forma, nici dimenisunea si nu poate cuprinde infinitatea de detalii pe care le are Pamantul la un moment dat;
-
Daca parcurg o strada alaturi de un prienten, si la final vom descrie amandoi cum arata strada respectiva, vom avea doua imagini diferite, cu elemente diferite care ne-au atras atentia si pe care le vom asocia strazii respective;
-
Persoanele dintr-un grup, care participa impreuna la un seminar, vor avea impresi diferite despre calitatea informatiilor prezentate, despre trainer, despre atmosfera din timpul seminarului, cu toate ca au participat impreuna la acelasi seminar, in acelasi timp si spatiu si au avut acces la aceeasi informatie prezentata de de aceeasi persoana.
