Uneori indraznesc si am curajul sa realizez lucruri pe care nu le-am mai facut niciodata; alteori sunt atat de inchisa si refuz sa ma implic sau sa incep activitati in care simt ca nu detin controlul.
Intr-o forma sau alta, multi ne regasim in aceasta poveste. Am constatat insa ca majoritatea lucrurilor pe care evit sa le fac, sunt lucruri pe care le-am realizat la un moment dat si din diverse motive am renuntat sa le reiau sau sa le practic. De ce asta?
– mi-e rusine ca nu stiu totul despre acel lucru;
– altii sunt foarte buni la asta si vor rade de mine;
– ‘ar fi trebuit’ sa cunosc mai multe despre asta, si voi fi judecata;
– e prea tarziu sa ma mai apuc de invatat acum; trebuia sa fii stiu deja…
Si lista poate continua in aceeasi nota, o nota a rusinii, a fricii de a fi judecat si aratat cu degetul precum si a fricii de a ne angaja in activitati in care nu detinem controlul, pe care nu le cunoastem suficient si ne fac sa fim ‘expusi’.
Pe de alta parte, in ceea ce ma priveste, atunci cand iau contact cu ceva nou-nout, de care nu am mai auzit sau pe care nu l-am mai experimentat niciodata, curiozitatea copilului din mine ma indeamna sa incerc acel lucru fara sa stau prea mult pe ganduri…dar si in cazul acesta, de cele mai multe ori, lucrurile ajung sa fie trimise in categoria lui ”eu nu pot”, nu sunt suficient de buna, e prea târziu pentru mine sa mai prind acest tren ….hmmm! Stop si de la capat.
Cand eram copil, imi doream o bicicleta. Nu stiam sa merg pe bicicleta, dar lucrul acesta nu m-a impiedicat sa invat. In jocul nostru, am invatat mersul pe bicicletele copiilor de la bloc, si asta mi-a adus atata bucurie… Procesul de invatare a fost unul mai lung pentru ca nu puteam exersa oricand, dar niciodata nu m-am gindit ca ar fi cazul sa renunt. Nici lipsa bicicletei, nici faptul ca eram stangace la manevrarea bicicletei nu m-au descurajat.
Asta incerc sa fac si acum, incerc sa-mi amintesc de modul in care invata un copil. Rusinea si frica de a nu fi judecat, de a fi mai putin bun decat cei din jur, de a nu avea control, sunt bariere pe care ni le cream atunci cand devenim adulti, sunt ziduri in spatele carora ne ascundem, modalitati prin care ne inabusim cretivitatea, cresterea si dezvoltarea.
Lasa rusinea de o parte, aminteste-ti cat de frumos este sa te abandonezi in procesul de cunoastere si descoperire. Bucura-te de fiecare activitate care te atrage sau pe care intentionezi sa o explorezi… rusinea nu aduce nimic bun, ne mutileaza, ne taie aripi, ne tine pe loc… tot ceea ce proiectam prin frica de a nu fi judecati, prin rusine si neincredere, ne tin pe loc, nimic creativ si constructiv nu poate decurge de aici.
Intinde-ti aripile si zboara… let it go and flow with life.